terminât — 3 p.s. Impar. subj. terminer … French Morphology and Phonetics
revolut — REVOLÚT, Ă, revoluţi, te, adj. 1. Care şi a încheiat cursul; terminat, împlinit, îndeplinit. 2. (bot.; despre unele părţi ale plantelor) Răsfrânt, întors în afară, în jos. – Din fr. révolu, lat. revolutus. cf. it. r i v o l u t o . Trimis de… … Dicționar Român
ambulacru — AMBULÁCRU, ambulacre, s.n. Organ în formă de tub subţire, terminat de obicei cu o ventuză, caracteristic echinodermelor şi servind la locomoţie, respiraţie şi pipăit. – Din fr. ambulacre. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
amin — AMÍN interj., s.n. 1. interj. (În texte religioase sau în practica bisericii creştine, folosit ca formulă de încheiere) Adevărat! aşa să fie! ♦ fam. Adio! S a terminat! 2. s.n. (În expr.) Cât(u i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată,… … Dicționar Român
cicadă — CICÁDĂ, cicade, s.f. Nume dat unor insecte cu corpul scurt şi gros, cu capul mare, terminat printr o proeminenţă ascuţită. – Din lat. Cicada (denumire ştiinţifică). Trimis de viorelgrosu, 23.02.2003. Sursa: DEX 98 cicádă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
dragon — DRAGÓN1, dragoane, s.n. Şiret confecţionat din fir metalic şi terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. – Din fr. dragonne. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DRAGÓN2, dragoni, s.m. I. 1. Monstru fabulos,… … Dicționar Român
finit — FINÍT, Ă, finiţi, te, adj. 1. Care are o existenţă limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existenţă limitată şi se pot transforma unele într altele. 2. (Despre produse, mărfuri … Dicționar Român
gata — GÁTA adj. invar. (Adesea adverbial) 1. (Despre lucruri) A cărui confecţionare, construire, realizare s a îndeplinit; isprăvit, terminat, sfârşit. ♢ Haine (de) gata = haine confecţionate care se pot cumpăra direct din magazin. ♢ loc. adv. (Pe) de… … Dicționar Român
trompetă — TROMPÉTĂ, trompete, s.f. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr un tub de alamă îndoit de două ori şi terminat la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie; goarnă. – Din fr. trompette. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
truncat — TRUNCÁT, Ă, truncaţi, te, adj. (bot.; despre părţi ale plantelor) Terminat brusc printr o suprafaţă orizontală. – Din lat. truncatus. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 truncát adj. m., pl. truncáţi; f. sg … Dicționar Român
