- amin
- AMÍN interj., s.n. 1. interj. (În texte religioase sau în practica bisericii creştine, folosit ca formulă de încheiere) Adevărat! aşa să fie! ♦ fam. Adio! S-a terminat! 2. s.n. (În expr.) Cât(u-i) aminul sau până (ori nici) la amin = niciodată, nicidecum. – Din sl. aminŭ.Trimis de cata, 07.06.2003. Sursa: DEX '98AMÍN interj. v. adio!Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeamín interj., s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAMÍN interj. 1) (se foloseşte ca formulă de încheiere în textele religioase, în rugăciuni etc.) Adevărat; aşa să fie. 2) fam. S-a terminat!; adio! /<sl. aminuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXamín interj. – (În texte religioase sau în practica bisericii creştine) Adevărat! Aşa să fie! ngr. ἀμήν, sl. aminŭ.Trimis de blaurb, 07.05.2006. Sursa: DERamin! interj. 1. gata!, s-a terminat! 2. asta-i tot! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)Trimis de blaurb, 07.04.2008. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.