binevoi

binevoi
BINEVOÍ, binevoiesc, vb. IV. tranz. A avea dispoziţie, o atitudine favorabilă faţă de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi. – Bine + voi.
Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BINEVOÍ vb. (fam. şi peior.) a catadicsi, a se învrednici, (fam. şi peior. înv.) a cabulipsi. (A binevoit să-mi răspundă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

binevoí vb. → voi
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A BINEVO//Í binevoiiésc tranz. A voi, depăşind anumite ambiţii sau convenţii; a avea bunăvoinţa, bunătatea să... /bine + a voi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

binevoí (-oésc, -oít), vb. – A avea o dispoziţie favorabilă faţă de o cerere, a catadixi. – var. (înv.) binevrea. De la bine şi voi. – Der. binevoinţă, bunăvoinţă, s.f. (atitudine binevoitoare, îngăduinţă); binevoitor, adj. (care are bunăvoinţă). Binevoinţă, cuvînt înv., modificat în limba mod., întrucît se consideră instinctiv că voinţă, s., nu se putea compune cu adv. bine, ci cu adj. bună; şi poate şi prin influenţa fr. bonne volonté.
Trimis de blaurb, 02.09.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • învrednici — ÎNVREDNICÍ, învrednicesc, vb. IV. refl. 1. A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuşi. 2. A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de... ♦ tranz. (Rar) A acorda favoarea, norocul de a... 3. A găsi de… …   Dicționar Român

  • binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98  Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… …   Dicționar Român

  • pofti — POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A dori puternic să obţină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (înv. şi reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a… …   Dicționar Român

  • bindisi — BINDISÍ, bindisesc, vb. IV. intranz. (reg.) A i păsa, a se sinchisi de ceva. [var.: (înv.) bihindisí vb. IV] – Din ngr. beghendízo. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BINDISÍ vb …   Dicționar Român

  • cabulipsi — CABULIPSÍ, cabulipsesc, vb. IV. intranz. (înv.) A catadicsi. – Din ngr. kabúleisa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CABULIPSÍ vb. v. binevoi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  cabulips …   Dicționar Român

  • catadicsi — CATADICSÍ, catadicsesc, vb. IV. tranz. (fam.) A găsi de cuviinţă, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi. – Din ngr. katadéhome. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  catadicsí vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • catadicsit — CATADICSÍ vb. v. binevoi. Trimis de siveco, 20.11.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • catadixi — catadixí ( xésc, ít), vb. – A binevoi. – Mr. cătădixire. ngr. ϰαταδέχομαι a permite (Cihac, II, 644; Gáldi 158). Astăzi numai cu nuanţă ironică. Trimis de blaurb, 05.01.2007. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… …   Dicționar Român

  • îndemna — ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acţiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ refl. recipr. fig. A se lua la… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”