sursă

sursă
SÚRSĂ, surse, s.f. 1. Loc unde se produce, unde se poate găsi sau de unde se propagă ceva; sediul sau obârşia unui lucru. ♦ Corp, sistem etc. care emite sunete, lumină, radiaţii nucleare etc. ♢ Sursă de energie electrică (sau electromagnetică) = generator de energie electrică (sau electromagnetică). ♦ (elt.) Electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează putătorii de sarcină majoritari. 2. Posibilitate de câstig. 3. fig. Loc de unde emană o informaţie, o noutate. 4. fig. Izvor, obârşie, origine. ♢ Sursă de inspiraţie = domeniu din care se inspiră un scriitor – Din fr. source.
Trimis de Felicia, 28.09.2007. Sursa: DEX '98

SÚRSĂ s. 1. v. izvor. 2. obârşie, origine, (livr.) sorginte, (înv.) izvod, (fig.) izvor. (Să mergem la sursă acestor efecte.) 3. v. origine. 4. informaţie, izvor. (Studiu bazat pe sursă bogate.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SÚRSĂ s. v. izvor, obârşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

súrsă s. f., g.-d. art. súrsei; pl. súrse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SÚRS//Ă sursăe f. 1) Loc de apariţie sau de existenţă. sursă de informaţie. sursă de petrol. sursă de lumină. 2) Mijloc de existenţă. 3) Document sau text original la care se face o referinţă; izvor. A indica sursăa. 4) Operă care furnizează unui om de creaţie o temă sau o idee; izvor de inspiraţie. /<fr. sourse
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SÚRSĂ s.f. 1. Loc unde se găseşte şi de unde se poate procura un lucru din belşug. ♦ Sursă de inspiraţie = domeniu din care se inspiră un scriitor. ♦ Loc unde se produce o formă de energie. 2. (fig.) Izvor, origine, obârşie. [< fr. source].
Trimis de LauraGellner, 23.05.2007. Sursa: DN

SÚRSĂ s. f. 1. loc unde se găseşte şi de unde se poate procura ceva din belşug. 2. corp care emite sunete, lumină, radiaţii nucleare etc. 3. (fig.) loc de unde emană o informaţie. ♦ izvor, origine, obârşie. ♦ sursă de inspiraţie = domeniu din care se inspiră un scriitor, un artist. 4. electrod al unui tranzistor cu efect de câmp, care furnizează purtătorii de sarcină majoritari. (< fr. source)
Trimis de raduborza, 06.02.2009. Sursa: MDN

súrsă (-se), s.f. – Izvor. fr. source. – Der. resursă, s.f., din fr. ressource.
Trimis de blaurb, 13.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • súrsã — s. f., g. d. art. súrsei; pl. súrse …   Romanian orthography

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …   Dicționar Român

  • al — AL, A, ai, ale, art. 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu al… …   Dicționar Român

  • apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… …   Dicționar Român

  • floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… …   Dicționar Român

  • buruiană — BURUIÁNĂ, buruieni, s.f. (pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ♢ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [pl. şi: buruiene. – var.: buruián s.n.] – Din bg., scr. burjan.… …   Dicționar Român

  • de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

  • negru — NÉGRU, NEÁGRĂ, negri, e, adj., s.n., s.m. I. adj. 1. (Despre obiecte, fiinţe etc.) Care nu reflectă lumina, care are culoarea cea mai închisă; de culoarea funinginii, a cărbunelui; (despre culori) ca funinginea, ca penele corbului, cu cea mai… …   Dicționar Român

  • sol — SOL1 s. invar. m. (muz.) 1. Unul din cele şapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  SOL4 s.n. (chim.) Soluţie coloidală. – Din …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”