surpătură

surpătură
SURPĂTÚRĂ, surpături, s.f. 1. Faptul de a (se) surpa. 2. Loc prăpăstios în curs de surpare; loc de unde s-a rupt o porţiune de teren; p. ext. porţiunea dislocată. 3. Ruină, dărâmătură. 4. (pop.) Hernie. – Surpa + suf. -ătură.
Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SURPĂTÚRĂ s. 1. v. ruină. 2. v. surpare. 3. scu-fundătură, (rar) scufundiş. (surpătură produsă în urma unui cutremur.) 4. (înv. şi reg.) ponorâtură. (O surpătură a malului.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SURPĂTÚRĂ s. v. hernie, ponor, râpă, văgăună.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

surpătúră s. f., g.-d. art. surpătúrii; pl. surpătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SURPĂTÚR//Ă surpăturăi f. 1) Teren surpat. 2) Construcţie surpată. /a surpa + suf. surpăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • râpă — RẤPĂ, râpe, s.f. Coastă abruptă a unui deal; surpătură de pământ făcută de torente sau de şuvoaie. ♢ expr. A (se) da (sau a merge, a se duce) de râpă = a (se) distruge, a (se) nimici, a nu mai rămâne nimic, a eşua. [pl. şi: râpi] – lat. ripa.… …   Dicționar Român

  • hernie — HERNÍE, hernii, s.f. 1. Umflătură formată prin ieşirea totală sau parţială a unui organ din cavitatea sa naturală printr un orificiu natural sau artificial; spec. ieşire a intestinului subţire din peritoneu; vătămătură, surpătură, boşorogeală. ♢… …   Dicționar Român

  • hulă — HÚLĂ1, hule, s.f. (pop.) Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din sl. hula. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HÚLĂ2, hule, s.f. Mişcare ondulatorie a suprafeţei mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; p.… …   Dicționar Român

  • rovină — ROVÍNĂ, rovine, s.f. 1. Groapă, adâncitură, surpătură de teren, râpă (mocirloasă). 2. Loc mlăştinos; mlaştină, mocirlă. [acc. şi: róvină. – pl. şi: rovini] – Din bg. rovina. Trimis de LauraGellner, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  ROVÍNĂ s. (geogr.)… …   Dicționar Român

  • ruină — RUÍNĂ, ruine, s.f. 1. (Adesea fig.) Ceea ce a rămas dintr o construcţie veche, dărâmată; dărâmătură. ♢ loc. adj. În ruină (sau ruine) = ruinat, dărăpănat. ♦ fig. Rămăşiţă a trecutului. 2. (Rar) Faptul de a (se) ruina. 3. fig. Pierderea averii sau …   Dicționar Român

  • surpare — SURPÁRE, surpări, s.f. Acţiunea de a (se) surpa şi rezultatul ei. – v. surpa. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SURPÁRE s. l. v. prăbuşire. 2. prăbuşire, scufundare. (surpare pământului.) 3. (geol.) surpătură. (S a produs o surpare de… …   Dicționar Român

  • chilă — CHILĂ1, chile, s.f. Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Ţara Românească şi cu circa 430 de litri în Moldova. – Din tc. kile. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHILĂ2, chile, s.f. Element… …   Dicționar Român

  • curătură — CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1. Loc într o pădure, curăţat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniş acoperit cu vii. – Din cura2 + suf. (ă)tură Trimis de cornel, 30.01.2004. Sursa: DLRM  CURĂTÚRĂ, curături, s.f. 1 …   Dicționar Român

  • jidovenă — JIDOVÉN//Ăjidovenăe f. 1) Drum între două dealuri. 2) Surpătură în malul unei ape. /Orig. nec. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX …   Dicționar Român

  • jidovină — jidovínă s. f., g. d. art. jidovínei; pl. jidovíne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  jidovínă s.f. (reg.) 1. drum între două dealuri. 2. tăietură naturală într un mal; năruitură, surpătură de mal. 3. movilă mare de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”