- surprindere
- SURPRÍNDERE, surprinderi, s.f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ♢ loc. adj. şi adv. Prin surprindere = neaşteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – v. surprinde.Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SURPRÍNDERE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacţie, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternaţie. (A avut un moment de adevărată surprindere.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSURPRÍNDERE s. v. surpriză.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesurpríndere s. f., g.-d. art. surprínderii; pl. surprínderiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSURPRÍNDER//E surprinderei f. 1) v. A SURPRINDE. ♢ Prin surprindere pe neaşteptate; în chip neprevăzut. 2) Sentiment provocat de un fapt neobişnuit sau neprevăzut; mirare mare. /v. a surprindeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSURPRÍNDERE s.f. 1. Acţiunea de a surprinde şi rezultatul ei; faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ Prin surprindere = pe neaşteptate. ♦ Observare a unui aspect momentan. 2. Sentiment de uimire; surpriză. [<surprinde].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSURPRÍNDERE s. f. 1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins. o prin surprindere = pe neaşteptate. 2. observare a unui aspect momentan. 3. sentiment de uimire; surpriză. (< surprinde)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.