a

A¹ s.m. invar. Prima literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală deschisă nerotunjită medială). ♢ expr. De la a la z = de la început până la sfârşit; totul, în întregime.

Trimis de gall, 04.01.2009. Sursa: DEX '98



A² interj. Exclamaţie care exprimă: surprindere, admiraţie, entuziasm; plăcere, satisfacţie; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah (2).

Trimis de gall, 22.09.2008. Sursa: DEX '98



A³ prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparaţie sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuţiuni adverbiale şi prepoziţionale şi a unor substantive şi adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic. – lat. ad.

Trimis de gall, 02.02.2008. Sursa: DEX '98



A⁵- Element de compunere care indică absenţa, excluderea etc. Amoral, anhidru. [var.: an-] – Din fr. a-.

Trimis de gall, 13.11.2006. Sursa: DEX '98



A-/AN- pref. "privativ, negativ". (< fr. a-, an-, cf. gr. a-, an-, fără, lipsit de)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



A, a s. m. invar.

Trimis de siveco, 25.01.2005. Sursa: Dicţionar ortografic



a prep.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



a/aaa interj.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



de a prep. (în construcţii infinitivale: de a munci, în tempo lent)

Trimis de siveco, 09.03.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



de-a prep. (în loc. adv., inclusiv cele cu nume de jocuri, totdeauna; în construcţii infinitivale numai în tempo rapid)

Trimis de siveco, 30.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A¹ prep. 1) (exprimă raport de identificare sau de asemănare) Miroase a trandafir. 2) (exprimă raport prezumtiv) Nu-i a bine. Vremea e a ploaie. /<lat. ad

Trimis de siveco, 13.05.2008. Sursa: NODEX



A² interj. (se foloseşte pentru a exprima: a) bucurie, plăcere, admiraţie; b) surprindere, mirare; c) durere, întristare, regret, supărare; d) reamintire bruscă). /Onomat.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



a⁷/aa interj.

Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: DOOM 2



a prep. – 1. (înv.) Exprimă o relaţie spaţială (cu sau fără ideea de mişcare): şezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi). – 2. (înv.) Exprimă o relaţie temporală sau instrumental-modală: sîmbătă a prînzul cel mare (n. Costin). – 3. (înv.) De la sensul spaţial s-a dezvoltat un sens cauzal: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei). – 4. Exprimă o relaţie de identitate, fie reală, fie presupusă: cîinii latră a om străin (n. Gane). – 5. Însoţeşte inf. scurt şi (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a şti şi a putea (nu pot face nimic) şi după un pron.rel.-inter. (n-are ce face). – 6. (înv.) Însoţeşte gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam). lat. ad, al cărui rezultat romanic este în general a (Puşcariu 1; Candrea-Dens., 1; REW 136; DAR). Toate întrebuinţările din rom. sînt romanice, chiar şi gen.-dat.: cf. Puşcariu, Lr., 190 (citat din CIL, XIII, 2483: membra ad duos fratres, rom. membrele a doi fraţi). A fost înlocuit treptat şi astăzi aproape complet, de la. Tendinţa actuală este de a i se limita folosirea la 4 şi 5.

Trimis de blaurb, 23.08.2007. Sursa: DER



a interj. – Exprimă surpriză, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Creaţie expresivă.

Trimis de blaurb, 07.03.2006. Sursa: DER