ascultare — ASCULTÁRE, ascultări, s.f. Acţiunea de a asculta şi rezultatul ei. ♢ expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi în slujba, sub autoritatea, sub stăpânirea cuiva. ♦ Făgăduinţă de deplină supunere faţă de biserică făcută de monahi;… … Dicționar Român
cetăţenie — CETĂŢENÍE s.f. Condiţia juridică de cetăţean, situaţia de cetăţean. – Cetăţean + suf. ie. Trimis de valeriu, 11.02.2009. Sursa: DEX 98 CETĂŢENÍE s. (jur.) supuşenie, (impr.) naţionalitate. (cetăţenie unei persoane.) Trimis de siveco, 19.02.2008 … Dicționar Român
naţionalitate — NAŢIONALITÁTE, naţionalităţi, s.f. 1. Apartenenţă a unei persoane la o anumită naţiune; cetăţenie. 2. Totalitatea însuşirilor specifice unei naţiuni; caracter naţional. 3. Apartenenţă a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un… … Dicționar Român
smeri — SMERÍ, smeresc, vb. IV. refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie faţă de Dumnezeu. ♦ tranz. (înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti. Trimis de RACAI … Dicționar Român
smerinţă — smerínţă smerínţe, s.f. (înv.) smerenie, umilinţă, supuşenie, cucernicie, evlavie, pioşenie, smerire, spăsenie. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
supune — SUPÚNE, supún, vb. III. tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga. ♦ refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub… … Dicționar Român
supuşie — supuşíe s.f. (înv.) 1. situaţie a ţăranului supus. 2. dependenţă. 3. calitate a unui om de a fi supus; supuşenie; cetăţenie. Trimis de blaurb, 30.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ugilit — UGILÍT, Ă, ugiliţi, te, adj. (reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. cf. ofilit. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UGILÍT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veşted, veştejit. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
