ugilit

UGILÍT, -Ă, ugiliţi, -te, adj. (reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. cf. ofilit.

Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



UGILÍT adj. v. galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, uscat, veşted, veştejit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ugilít adj. m., pl. ugilíţi; f. sg. ugilítă, pl. ugilíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



UGILÍ//T ugilittă (ugilitţi, ugilitte) pop. 1) Care se află într-o stare de spirit apăsătoare. 2) Care manifestă supuşenie înjositoare; umilit. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ugilít, ugilítă, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreţ. 3. suferind, slăbit.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR