sumbru

sumbru
SÚMBRU, -Ă, sumbri, -e, adj. 1. Întunecat, posomorât, întunecos. 2. fig. Lipsit de veselie, închis în sine; posomorât, trist, mâhnit. ♦ Chinuit de gânduri, îngândurat. – După fr. sombre.
Trimis de bogdang, 10.05.2004. Sursa: DEX '98

Sumbru ≠ vesel, voios
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

SÚMBRU adj. 1. întunecat, întunecos, obscur, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon sumbru.) 2. închis, întunecat, mohorât, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanţă sumbru.) 3. v. lugubru. 4. v. deprimant. 5. v. funest.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

súmbru adj. m., pl. súmbri; f. sg. súmbră, pl. súmbre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SÚMBR//U sumbruă (sumbrui, sumbrue) 1) Care este slab luminat; cu puţină lumină. 2) (despre culori) Care tinde spre negru; apropiat de negru. Nuanţă sumbruă. 3) fig. (despre persoane) Care este cuprins de tristeţe; posomorât. 4) fig. (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă severitate internă; chinuit de gânduri. Faţă sumbruă. 5) fig. Care este caracterizat prin neînţelegere a esenţei. Istorie sumbruă. Timp sumbru. [Sil. sum-bru] /<fr. sombre
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SÚMBRU, -Ă adj. 1. Întunecat. 2. (fig.) Posomorât, trist. ♦ Chinuit de gânduri. [< fr. sombre].
Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DN

SÚMBRU, -Ă adj. 1. întunecat. 2. (fig.; despre oameni) posomorât, trist. ♢ chinuit de gânduri. (< fr. sombre)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

súmbru (-ră), adj. – Întunecat, posomorît. – var. sombru. fr. sombre, cu vocala schimbată după paralelismul ombre, umbră.
Trimis de blaurb, 10.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • súmbru — adj. m., pl. súmbri; f. sg. súmbrã, pl. súmbre …   Romanian orthography

  • tenebros — TENEBRÓS, OÁSĂ, tenebroşi, oase, adj. (livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată şi prin treceri bruşte de la lumină la… …   Dicționar Român

  • întunecos — ÎNTUNECÓS, OÁSĂ, întunecoşi, oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. os. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • lugubru — LUGÚBRU, Ă, lugubri, e, adj. Care exprimă sau produce groază; care aminteşte de moarte; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. – Din fr. lugubre, lat. lugubris. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Lugubru ≠ radios Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • misterioso — MISTERIÓSO adv. (muz.; indică modul de execuţie) Enigmatic; sumbru. [pr.: ri ó zo] – cuv. it. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  misterióso adv. [pron. riózo] Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • mohorât — MOHORẤT, Ă, mohorâţi, te, adj. 1. Care are culoarea de la roşu cărămiziu la roşu vineţiu; p. gener. de culoare închisă; întunecat, sumbru. ♦ Lipsit de lumină, întunecos, sumbru. 2. fig. (Despre oameni) Mâhnit, trist, posomorât. – v. mohorî.… …   Dicționar Român

  • întunecat — ÎNTUNECÁT, Ă, întunecaţi, te, adj. 1. întunecos (1). 2. fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanţă închisă; închis. – v. întuneca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Întunecat ≠… …   Dicționar Român

  • noapte — NOÁPTE, nopţi, s.f., adv. I. s.f. 1. Interval de timp cuprins între apusul soarelui şi răsăritul lui, când este întuneric. ♢ loc. adj. De noapte = a) care lucrează, e de serviciu în timpul nopţii; b) (despre păsări, insecte, animale etc.) care… …   Dicționar Român

  • obscur — OBSCÚR, Ă, obscururi, e, adj. 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. fig. Nedesluşit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînţeles. 3. fig. Necunoscut sau puţin cunoscut; de mică importanţă; fără merite sau… …   Dicționar Român

  • albastru — ALBÁSTRU, Ă, albaştri, stre, adj., s.n. 1. adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ fig. Melancolic, trist, sumbru. ♢ expr. Inimă albastră = a) suflet trist, p. ext. tristeţe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”