noapte

NOÁPTE, nopţi, s.f., adv. I. s.f. 1. Interval de timp cuprins între apusul soarelui şi răsăritul lui, când este întuneric. ♢ loc. adj. De noapte = a) care lucrează, e de serviciu în timpul nopţii; b) (despre păsări, insecte, animale etc.) care îşi desfăşoară activitatea în timpul nopţii şi doarme ziua. ♢ loc. adv. Azi – (sau astă-) noapte = noaptea trecută. La noapte = în timpul nopţii următoare. Peste (sau pe) noapte = în timpul nopţii. Noapte de noapte = în fiecare noapte; mereu. Zi(ua) şi noapte(a) sau zi, noapte, zile, nopţi, toată ziua (şi) toată noaptea, din zori până-n noapte, nopţi şi zile etc. = tot timpul, neîntrerupt, continuu. Cu noaptea în cap = dis-de-dimineaţă, în zori. De (cu) noapte(a) = foarte devreme, dis-de-dimineaţă. expr. Noapte bună! = urare făcută cuiva înainte de culcare. 2. fig. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. În pivniţă era noapte. ♦ Lipsă de cultură, de civilizaţie, stare de înapoiere. ♢ expr. Prost ca noaptea = foarte prost. 3. Stare de tristeţe, de suferinţă morală, de apăsare. II. adv. (în forma noaptea sau nopţile) În (tot) timpul nopţii (I 1); în fiecare noapte. – lat. nox, noctis.

Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX '98



Noapte ≠ zi

Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Antonime



FLOAREA-NÓPŢII s. v. mirodenie, nopticoasă, regina-nopţii.

Trimis de siveco, 25.10.2008. Sursa: Sinonime



NOÁPTE s. v. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate.

Trimis de siveco, 01.10.2007. Sursa: Sinonime



STÂRC-DE-NOÁPTE s. v. bou-de-baltă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



VIOARĂ-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



VIOREA-DE-NOÁPTE s. v. nopticoasă.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



ástă-noápte adv. (în tempo rapid: as-noapte)

Trimis de siveco, 13.09.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



corb-de-noápte s. m., pl. corbi-de-noápte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ieri-noápte adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



noápte s. f., g.-d. art. nópţii; pl. nopţi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



regína-nópţii (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



stârc de noápte s. m. + prep. + s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



viólă-de-noápte (bot.) s. f.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



NOÁPT//E nopţi f. 1) Interval de timp dintre apusul şi răsăritul soarelui. noapte întunecată. ♢ noapte polară parte a anului în regiunea polilor, când soarele nu răsare deloc. noapte albă a) noap-te luminoasă şi scurtă de primăvară sau de vară, caracteristică pentru unele regiuni polare; b) noapte de nesomn. La noapte în noaptea care vine. Peste noapte în timpul nopţii. Din noapte până în (sau până-n) noapte (sau din zori până-n noapte) toată ziua; cât e ziua de mare. (Şi) zi şi noapte (sau toată ziua şi toată noapteea sau zile şi nopţi) tot timpul; mereu; fără întrerupere. Se lasă noapteea (sau se face noapte) amurgeşte, se întunecă; înnoptează. A-l apuca pe cineva noapteea a) a rămâne undeva până după căderea nopţii; b) a nu reuşi să termine ceva până la căderea nopţii. (A se scula) cu noapteea în cap (a se scula) foarte devreme, în zori. noapte bună! a) formulă de salut folosită seara la despărţire; b) urare făcută cuiva, înainte de culcare; somn uşor. 2) şi fig. Lipsă de lumină; întuneric; obscuritate; beznă. ♢ Sub scutul nopţii protejat de întunericul nopţii. Prost ca noapteea foarte prost. [G.-D. nopţii] /<lat. nos, noctis

Trimis de siveco, 04.10.2008. Sursa: NODEX



noápte (nópţi), s.f. – Opusul zilei. – Mr. noapte, megl. noapti, istr. nopte. lat. noctem (Puşcariu 1185; Candrea-Dens., 1233; REW 5973), cf. it. notte, prov. neuit, fr. nuit, sp. noche, port. noite. – Der. (î)nopta, vb. (a cădea noaptea, a petrece noaptea); (î)noptat, s.n. (înserare, cădere a nopţii); noptatic (var. noptatec), adj. (nocturn, sumbru, obscur), cuvînt literar, fără circulaţie populară); nopticoasă, s.f. (varietate de violete, Hesperis matronalis); noptiţă, s.f. (barba-împăratului, Mirabilis jalapa); noptos, adj. (nocturn, sumbru); nopturn, adj. (nocturn), creaţie artificială a lui Odobescu. – Der. neol. nocturn, adj., din fr. nocturne; noctambul, s.m., din fr. noctambule; noctambulism, s.n., din fr. noctambulisme; noptieră, s.f. (măsuţă de noapte), cu suf. fr. -ière, ca pudrieră.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER