sufletésc — adj. m. (sil. fle ), f. sufleteáscã; pl. m. şi f. sufletéşti … Romanian orthography
spiritual — SPIRITUÁL1, Ă, spirituali, e, adj. 1. Care aparţine spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deştept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindeşte, exprimă, denotă inteligenţă,… … Dicționar Român
tumult — TUMÚLT, tumulturi, s.n. 1. Zgomot mare, larmă, zarvă, vacarm. ♦ Învolburare, curs repede, tălăzuire a unor ape. 2. fig. Agitaţie, tulburare, zbucium sufletesc. – Din fr. tumulte, lat. tumultus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
criză — CRÍZĂ, crize, s.f. 1. Manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate. ♦ Lipsă acută (de mărfuri, de timp, de forţă de muncă). 2 … Dicționar Român
dramă — DRÁMĂ, drame, s.f. 1. Piesă de teatru cu caracter grav, în care se redă imaginea vieţii reale în datele ei contradictorii, în conflicte puternice şi complexe, adesea într un amestec de elemente tragice şi comice. ♢ Dramă lirică (sau muzicală) =… … Dicționar Român
psihic — PSÍHIC, Ă, psihici, ce, s.n., adj. 1. s.n. Formă specifică de reflectare a realităţii, produsă de activitatea sistemului nervos şi prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor şi a proceselor proprii acestei reflectări; structură… … Dicționar Român
reveni — REVENÍ1, pers 3 reveneşte, vb. IV. (reg.) 1. intranz. şi refl. (Despre pământ, aer etc.) A deveni jilav, a se umezi. 2. refl. (Despre timp) A se răcori. – Din reavăn. Trimis de romac, 17.11.2008. Sursa: DEX 98 REVENÍ2, revín, vb. IV. intr … Dicționar Român
sufleteşte — SUFLETÉŞTE adv. Din punct de vedere sufletesc; moralmente. – Suflet + suf. eşte. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUFLETÉŞTE adv. 1. moraliceşte, moralmente, spiritualiceşte, (rar) spiritualmente. (sufleteşte se simte bine.) 2.… … Dicționar Român
tensiune — TENSIÚNE, tensiuni, s.f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ fig. Situaţie încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forţă interioară care ia naştere într un corp supus unor forţe exterioare. 2. Diferenţă de potenţial între două… … Dicționar Român
cumpăt — CÚMPĂT, s.n. 1. Echilibru sufletesc, judecată dreaptă, stăpânire de sine; cumpătare. 2. (Rar) încercare grea la care este supus cineva. 3. (înv.; în expr.) Pe sub cumpăt = pe ascuns; cu vicleşug. – lat. compitus (= computus socoteală ). Trimis de … Dicționar Român
