subordonare

subordonare
SUBORDONÁRE, subordonări, s.f. Acţiunea de a subordona şi rezultatul ei; dependenţă. ♦ (log.) Raport de concordanţă între două noţiuni, de la noţiunea subordonată speciei la noţiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcţii, propoziţii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt. ♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administraţiei de stat, ori între acestea şi organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează şi controlează activitatea organului inferior. – v. subordona.
Trimis de IoanSoleriu, 26.06.2008. Sursa: DEX '98

SUBORDONÁRE s. 1. v. dependenţă. 2. (înv.) subordinaţie. (Relaţii de subordonare.) 3. subsumare. (subordonare intereselor personale celor generale.) 4. (gram.) (înv.) subordinaţie. (Coordonarea şi subordonare.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

subordonáre (log. şi subordináre) s. f. (sil. mf. sub-) ordonare
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUBORDON//ÁRE subordonareări f. 1) v. A SUBORDONA. 2) lingv. Raport sintactic de dependenţă gramaticală a unei propoziţii de altă propoziţie (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării] /v. a subordona
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUBORDONÁRE s.f. Acţiunea de a subordona şi rezultatul ei; dependenţă, supunere. ♦ Raportul de dependenţă a unei propoziţii de alta; cuprinderea unei noţiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare; raportul de la specie la gen. [var. subordinare s.f. / < subordona].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SUBORDONÁRE s. f. 1. acţiunea de a subordona; dependenţă, supunere. 2. raport sintactic de dependenţă gramaticală între un element subordonat şi un element regent. 3. cuprindere a unei noţiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • subordonáre — (log. şi subordináre) s. f. (sil. mf. sub ), pl. subordonäri …   Romanian orthography

  • dependenţă — DEPENDÉNŢĂ, dependenţe, s.f. Situaţia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. – Din fr. dépendance. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Dependenţă ≠ autonomie, independenţă, neatârnare, suveranitate Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • frază — FRÁZĂ, fraze, s.f. 1. Îmbinare de propoziţii, care se află în raport de coordonare sau de subordonare, exprimând una sau mai multe judecăţi. ♦ Fel de exprimare. 2. (În sintagma) Frază muzicală = unitate muzicală alcătuită dintr o succesiune de… …   Dicționar Român

  • ierarhie — IERARHÍE, ierarhii, s.f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcţiilor, a autorităţilor etc. inferioare faţă de cele superioare. – Din fr. hiérarchie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IERARHÍE s. nivel, rang, scară,… …   Dicționar Român

  • afilia — AFILIÁ, afiliez, vb., I. refl. (Despre organizaţii, instituţii etc.) A se alătura altei organizaţii, instituţii etc., stabilind raporturi de subordonare sau de colaborare. [pr.: li a ] – Din fr. affilier. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa …   Dicționar Român

  • hipotaxă — HIPOTÁXĂ s.f. (lingv.) Subordonare sintactică. – Din fr. hypotaxe. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HIPOTÁXĂ f. lingv. Procedeu de legătură între propoziţii dependente sintactic. /<fr. hypotaxe Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • insubordonare — INSUBORDONÁRE, insubordonări, s.f. Nesupunere la ordinele autorităţilor superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1 +subordonare (probabil după fr. insubordination). Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  INSUBORDONÁRE s.… …   Dicționar Român

  • sintagmă — SINTÁGMĂ, sintagme, s.f. Unitate semantico (semantic) sintactică stabilă, formată dintr un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare; p.ext. locuţiune; expresie. – Din fr. syntagme. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • subsumare — SUBSUMÁRE, subsumări, s.f. Acţiunea de a subsuma şi rezultatul ei; includere, încadrare, subordonare. – v. subsuma. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUBSUMÁRE s. v. subordonare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • centralism — CENTRALÍSM s.n. Sistem de organizare administrativă, economică sau politică, potrivit căruia instituţiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituţiilor centrale şi lucrează după dispoziţiile acestora. ♦ (Ieşit din uz) Centralism… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”