- insubordonare
- INSUBORDONÁRE, insubordonări, s.f. Nesupunere la ordinele autorităţilor superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. – In1-+subordonare (probabil după fr. insubordination).Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INSUBORDONÁRE s. v. indisciplină, neascultare, nedisciplină, nesupunere.Trimis de siveco, 14.02.2008. Sursa: Sinonimeinsubordonáre s. f. (sil. mf. -sub-) subordonareTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINSUBORDON//ÁRE insubordonareări f. Refuz de a se supune ordinelor celor superiori; nesupunere; neascultare. /in- + subordonareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINSUBORDONÁRE s.f. (Rar) Nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. [cf. fr. insubordination].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINSUBORDONÁRE s. f. nesupunere la ordine; neascultare; indisciplină. (după fr. insubordination)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.