subordoná — vb. (sil. mf. sub ), ind. prez. 1 sg. subordonéz, 3 sg. şi pl. subordoneázã; conj. prez. 3 sg. şi pl. subordonéze … Romanian orthography
subordonare — SUBORDONÁRE, subordonări, s.f. Acţiunea de a subordona şi rezultatul ei; dependenţă. ♦ (log.) Raport de concordanţă între două noţiuni, de la noţiunea subordonată speciei la noţiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice… … Dicționar Român
militariza — MILITARIZÁ, militarizez, vb. I. tranz. A subordona întreprinderi, teritorii etc. unui regim militar sau unor scopuri militare; a organiza milităreşte. – Din fr. militariser. Trimis de LauraGellner, 31.05.2004. Sursa: DEX 98 militarizá vb., ind … Dicționar Român
subsuma — SUBSUMÁ, subsumez, vb. I. tranz. A introduce o noţiune mai restrânsă în sfera alteia mai largi; a include, a încadra, a subordona. – Din fr. subsumer. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUBSUMÁ vb. v. subordona. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
subordonat — SUBORDONÁT, Ă, subordonaţi, te, adj. Dependent de cineva sau de ceva, aflat într o relaţie de subordonare. ♦ Propoziţie subordonată (şi substantivat, f.) = propoziţie care depinde din punct de vedere gramatical de altă propoziţie, îndeplinind… … Dicționar Român
subordonator — SUBORDONATÓR, OÁRE, subordonatori, oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. Conjuncţie subordonatoare = conjuncţie care leagă propoziţiile subordonate de propoziţia regentă – Subordona + suf. tor. Trimis de… … Dicționar Român
supune — SUPÚNE, supún, vb. III. tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga. ♦ refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub… … Dicționar Român
centraliza — CENTRALIZÁ, centralizez, vb. I. tranz. 1. A uni, a concentra într un singur tot elemente preexistente. 2. A face să depindă de o singură conducere. 3. A înscrie date într un centralizator (2). – Din fr. centraliser. Trimis de valeriu, 03.03.2003 … Dicționar Român
etnicism — ETNICÍSM s.n. Tendinţă a unor grupări literare româneşti de la începutul secolului al XX lea de a subordona aspectele etice şi estetice celor etnice. – Etnic + suf. ism. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 etnicísm s. n. Trimis de… … Dicționar Român
intervenţionism — INTERVENŢIONÍSM s.n. Amestec al unui stat în afacerile interne ale altui stat (cu scopul de a l subordona sau de a schimba orânduirea). [pr.: ţi o ] – Din fr. interventionnisme. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 intervenţionísm s. n … Dicționar Român
