subordonator

SUBORDONATÓR, -OÁRE, subordonatori, -oare, adj. Care subordonează, care are ceva sau pe cineva în subordine. Conjuncţie subordonatoare = conjuncţie care leagă propoziţiile subordonate de propoziţia regentă – Subordona + suf. -tor.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



subordonatór adj. m. (sil. mf. sub-), pl. subordonatóri; f. sg. şi pl. subordonatoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SUBORDONAT//ÓR subordonatoroáre (subordonatoróri, subordonatoroáre) Care subordonează; care are în subordine. ♢ Conjuncţie subordonatoroare conjuncţie de subordonare. /a suborona + suf. subordonatortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. Conjuncţie subordonatoare = conjuncţie care leagă de propoziţia regentă propoziţiile subordonate. [< subordona + -tor, cf. it. subordinatore].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SUBORDONATÓR, -OÁRE adj. care subordonează. o conjuncţie õare = conjuncţie care stabileşte un raport de subordonare (2) între propoziţiile subordonate şi regentă. (< subordona + -tor)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN