- stupi
- STUPÍ, stupésc, vb. IV. intranz. şi tranz. (reg.) A scuipa. ♦ tranz. spec. A scuipa sau a se face că scuipă în semn de batjocorire, de înjosire a cuiva. ♦ tranz. A elimina un obiect aflat sau introdus în gură. ♢ expr. A-şi stupi sufletul (cu cineva) = a se chinui mult cu un om nepriceput sau îndărătnic. ♦ (Despre pisici) A-şi încorda corpul într-un gest de apărare sau de atac, însoţit de un pufăit specific. – Probabil lat. *stupire (< *scuppire + sputare).Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98STUPÍ vb. v. scuipa.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestupí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stupésc, imperf. 3 sg. stupeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stupeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STUP//Í stupiésc 1. tranz. pop. 1) (salivă, flegmă sau obiecte aflate în cavitatea bucală) A arunca din gură (cu ajutorul limbii şi al buzelor); a scuipa. ♢ A-şi stupi plămânii se spune despre tuberculoşi care tuşesc şi expectorează mult. stupi sânge a fi grav bolnav (de tuberculoză). A-şi stupi sufletul a se chinui mult cu o persoană nepricepută sau neînţelegătoare ori cu un lucru plictisitor şi greu de făcut. 2) (persoane) A batjocori prin gestul stupitului; a scuipa. 3) (despre pisici) A scoate un pufăit specific însoţit de un gest de apărare. 2. intranz. A evacua saliva sau flegma din gură (cu ajutorul limbii şi al buzelor); a scuipa. /<lat. stupireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE STUP//Í mă stupiésc intranz. pop. A face (concomitent) schimb de batjocuri (cu cineva). /<lat. stupireTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.