strămurare — STRĂMURÁRE, strămurări, s.f. (pop.) Băţ ascuţit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurariţă. ♦ p. gener. Nuia lungă, subţire şi flexibilă. [var.: (reg.) stremuráre s.f.] – lat. *stimularia (< stimulus).… … Dicționar Român
bold — BOLD, bolduri, s.n. (reg.) 1. Ac cu măciulie, ac cu gămălie. ♦ Vârf ascuţit. ♦ Cui de metal cu măciulie ornamentală. 2. Băţ ascuţit cu care se îndeamnă vitele. ♦ Împunsătură, înţepătură (dată cu acest băţ). 3. (înv.) Imbold. 4. (reg.) Element de… … Dicționar Român
joardă — JOÁRDĂ, joarde, s.f. 1. Nuia lungă, subţire şi flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl; reg.) Beţele vârâte între firele natrei la războiul de ţesut. – Din magh. zsorda. cf. sl. ž r ŭ d ĩ. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JOÁRDĂ s. jordie … Dicționar Român
otic — OTÍC, otice, s.n. Lopăţică cu care se curăţă de pământ brăzdarul şi cormana plugului. – Din scr. otik. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 OTÍC s. (tehn.) (reg.) raz, răzător, răzuitor, răzuş, (prin Transilv. şi Maram.) săpălău,… … Dicționar Român
surcalău — surcalắu, surcaláuă, s.n. (reg.) 1. bucată de fier sau de sârmă folosită la curăţirea lulelei. 2. vergea de lemn cu care se împing gloanţele din ţeava puştii de soc. 3. băţ ascuţit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la… … Dicționar Român