surcalău

surcalắu, surcaláuă, s.n. (reg.) 1. bucată de fier sau de sârmă folosită la curăţirea lulelei. 2. vergea de lemn cu care se împing gloanţele din ţeava puştii de soc. 3. băţ ascuţit, nuia sau prăjină cu vârf de fier, cu care se îndeamnă vitele la mers; strămurare, strămurariţă. 4. sulă. 5. fusul ţevii de la suveică; huludeţ.

Trimis de blaurb, 31.01.2007. Sursa: DAR