stindard

STINDÁRD, stindarde, s.n. 1. Steag, drapel. ♢ expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanşa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrăţire. – Din it. stendardo.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



STINDÁRD s. drapel, steag, (livr. şi poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. şi reg.) banderiu, prapur. (stindardul unei ţări.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



stindárd s. n., pl. stindárde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STINDÁRD stindarde n. 1) înv. Piesă de stofă ataşată la un suport, purtând culorile, emblemele unei naţiuni, ale unui stat, ale unei unităţi militare sau ale unei organizaţii, servind ca semn distinctiv al acestora; steag; flamură; drapel. 2) fig. Simbol de luptă, de adeziune, de solidaritate, de înfrăţire. ♢ A ridica stindardul luptei a porni la luptă. /<it. stendardo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



STINDÁRD s.n. 1. Steag de război; drapel. 2. (fig.) Tabără, front. ♦ (fig.) Simbol de luptă, de înfrăţire. 3. (bot.) Porţiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. [pl. -de, -duri. [< it. stendardo].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



STINDÁRD s. n. 1. steag de război; drapel. 2. (fig.) tabără, front. ♢ (fig.) simbol de luptă, de înfrăţire. 3. porţiune din corola leguminoaselor alcătuită din corola cea mai mare. (< it. stendardo)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



stindárd (-de), s.n. – Drapel, steag. it. stendardo.

Trimis de blaurb, 23.01.2009. Sursa: DER