prapur

prapur
PRÁPUR, prapuri, s.m. 1. Steag ostăşesc din ţările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnităţi religioase. 3. (pop.) Membrană care înveleşte diferite organe interne ale corpului, în special stomacul şi intestinele; peritoneu. [var.: prápor s.m.] – Din sl. praporŭ.
Trimis de oprocopiuc, 21.08.2008. Sursa: DEX '98

PRÁPUR s. v. drapel, mezenter, mezoblast, peritoneu, placentă, steag, stindard.
Trimis de siveco, 21.08.2008. Sursa: Sinonime

prápur s. m., pl. prápuri
Trimis de siveco, 21.08.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

PRÁPUR prapure n. 1) înv. Steag militar care era purtat de ostaşi în vârful lăncii. 2) Steag bisericesc purtat la anumite solemnităţi sau procesiuni religioase. 3) pop. Înveliş membranos al organelor cavităţii abdominale; peritoneu. /<sl. praporu
Trimis de siveco, 21.08.2008. Sursa: NODEX

prápur (-re), s.n. – 1. (înv.) Steag, stindard. – 2. Steag bisericesc. – 3. Peritoneu. – var. prapor. Origine îndoielnică. Din sl. praporŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 286; Conev 90), cf. rus. prapor; dar istoria cuvîntului nu este clară (din ngr. φλάμβουρον, după Miklosich, Fremdw., 119, ipoteză improbabilă; din sl. peró "pană", pariti "a zbura", după Vasmer, II, 425, soluţie puţin convingătoare). S-ar putea porni de la gr. πρατίς "diafragmă" (Diculescu, Elementele, 476), al cărui rezultat rom. *prap, ar da pl. prapuri, înv. prapure; în acest caz ar trebui să se admită că sl. este împrumut din rom. – Der. praporcic (var. prapurcic), s.m. (port-drapel), din rus. praporčik, sec. XIX, înv.
Trimis de blaurb, 06.09.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • prápur — s. m., pl. prápuri …   Romanian orthography

  • drob — DROB1, (1), drobi, s.m., (2, 3), droburi, s.n. 1. s.m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare şi compactă din ceva. 2. s.n. Măruntaie de miel. ♢ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur şi puse la cuptor …   Dicționar Român

  • mezenter — MEZENTÉR, mezentere, s.n. Foiţă a peritoneului care înveleşte şi leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului şi în care se găsesc vase sangvine şi limfatice, nervi şi ganglioni limfatici; prapur. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.… …   Dicționar Român

  • bezer — BEZÉR s. v. mezenter, mezoblast. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bezér s.n. (înv.) 1. membrană groasă de la intestine; mezenter; grăsimea de pe intestine; – untură de porc. 2. (fig.) bărbia celui gras. Trimis de blaurb, 22.03.2006 …   Dicționar Român

  • cighir — CIGHÍR ĩ m. pop. Fel de mâncare preparat din măruntaie (de porc, de miel etc.) tocate şi înfăşurate în prapur; drob. / Trimis de siveco, 28.04.2006. Sursa: NODEX  cighír (cighíruri), s.n. – 1. Intestine de miel. – 2. Cîrnat preparat cu intestine …   Dicționar Român

  • drapel — DRAPÉL, drapele, s.n. Bucată de pânză sau de mătase (într una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băţ şi reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unităţi militare, al unei organizaţii, asociaţii… …   Dicționar Român

  • mura — MURÁ, murez, vb. I. tranz. 1. A ţine unele legume într o soluţie de oţet sau în saramură pentru a le face să se acrească şi să se conserve. ♦ refl. (Despre unele legume ţinute în oţet sau în saramură) A deveni acru şi bun de mâncat; a se acri. 2 …   Dicționar Român

  • peritoneu — PERITONÉU, peritonee, s.n. Membrană seroasă subţire care căptuşeşte peretele cavităţii abdomenului şi acoperă organele cuprinse în această cavitate. – Din lat. peritonaeum. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98  PERITONÉU s. (anat.)… …   Dicționar Român

  • placentă — PLACÉNTĂ, placente, s.f. 1. (anat.) Organ musculos şi spongios care se formează în perioada de gestaţie la majoritatea mamiferelor şi care face legătura între mamă şi embrion, servind la nutriţia şi respiraţia acestuia, eliminându se la naştere;… …   Dicționar Român

  • pohoială — POHOIÁLĂ s. v. albeaţă, cataractă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pohoiálă, s.f. (înv. şi reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceştia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care înveleşte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”