drapel

DRAPÉL, drapele, s.n. Bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băţ şi reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unităţi militare, al unei organizaţii, asociaţii etc.; steag. ♢ expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ţine sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acţiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acţiunea pentru... – Din it. drappello. cf. fr. d r a p e a u .

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DRAPÉL s. steag, stindard, (livr. şi poetic) flamură, (rar) bandieră, (înv. şi reg.) banderiu, prapur. (drapel al unei ţări.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



drapél s. n., pl. drapéle

Trimis de siveco, 23.03.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



DRAPÉL drapele n. Piesă de stofă ataşată de un suport, purtând culorile, emblemele unui sat, ale unei unităţi railitare sau ale unei organizaţii, servind drept semn distinctiv al acestora; steag; stindard; flamură. drapel olimpic. ♢ A fi sub drapel a-şi face serviciul militar. /<it. drapello

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DRAPÉL s.n. Steag al unei unităţi militare; (p. ext.) steag, flamură. [cf. it. drapello, fr. drapeau].

Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DN



DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unităţi militare; steag, flamură. o a fi sub drapel = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafaţă opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permiţând reţinerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în drapel = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziţie care oferă o mai mică rezistenţă în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN