peritoneu — s. m. [Anatomia] Membrana serosa que cobre as paredes do abdômen. = PERITÔNIO … Dicionário da Língua Portuguesa
peritoneu — pe|ri|to|neu Mot Agut Nom masculí … Diccionari Català-Català
peritonéu — s. n., art. peritonéul; pl. peritonée … Romanian orthography
prapur — PRÁPUR, prapuri, s.m. 1. Steag ostăşesc din ţările române, prins de obicei în vârful unei lănci; flamură; p. ext. materialul steagului descris mai sus. 2. Steag bisericesc purtat la procesiuni sau la alte solemnităţi religioase. 3. (pop.)… … Dicționar Român
pneumoperitoneu — PNEUMOPERITONÉU, pneumoperitonee, s.n. 1. Pătrundere accidentală a aerului sau a altor gaze în cavitatea peritoneală. 2. Introducere de oxigen sau de alt gaz în cavitatea peritoneală, în scop terapeutic sau pentru stabilirea diagnosticului. [pr … Dicționar Român
ascită — ASCÍTĂ s.f. (med.) Acumulare de lichid, de obicei seros, în peritoneu. – Din fr. ascite. Trimis de baron, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ASCÍTĂ s. (med.) (pop.) pungă de apă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ascítă s. f … Dicționar Român
hernie — HERNÍE, hernii, s.f. 1. Umflătură formată prin ieşirea totală sau parţială a unui organ din cavitatea sa naturală printr un orificiu natural sau artificial; spec. ieşire a intestinului subţire din peritoneu; vătămătură, surpătură, boşorogeală. ♢… … Dicționar Român
pecie — PÉCIE, pecii, s.f. (înv. şi reg.) Carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă şira spinării). – Din magh. pecsenye. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PÉCIE s. v. peritoneu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
peritoneal — PERITONEÁL, Ă, peritoneali, e, adj. Care aparţine peritoneului, privitor la peritoneu, de peritoneu. [pr.: ne al] – Din fr. péritonéal. Trimis de oprocopiuc, 13.03.2004. Sursa: DEX 98 peritoneál adj. m. (sil. ne al), pl. peritoneáli; f … Dicționar Român
bandor — BÁNDOR s. v. abdomen, burtă, peritoneu, pântece, stomac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bándor s.m. – (Trans.) Pîntece, stomac. Mag. dialectal bando (Tamás, Magyar Nyelvör, XXIX, 310). Din aceeaşi familie fac parte bandoală, s.f … Dicționar Român
