- stavilă
- STÁVILĂ, stavile, s.f. Construcţie mobilă sau parte mobilă a unei construcţii, manevrată manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgătoare sau pentru a îndrepta spre alt făgaş cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se sau ridicându-se, opresc apa sau îi dau drumul, după necesitate. ♦ Îngrămădire de buşteni, de crengi, de pământ etc. aduse de ape (la cotitura unui râu) şi care îi împiedică cursul. ♦ p. gener. Piedică (materială), barieră. ♢ loc. adv. Fără stavilă = întruna, necontenit; în mare cantitate, mult. ♢ expr. A pune stavilă gurii = a-şi impune tăcere, a se reţine de a spune ceva. ♦ fig. Opoziţie, împotrivire; greutate, dificultate. [pl. şi: stávili] – Din sl. stavilo.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STÁVILĂ s. 1. v. stăvilar. 2. v. dificultate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestávilă s. f., g.-d. art. stávilei; pl. stávileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÁVIL//Ă stavilăe f. 1) Element de construcţie care serveşte la închiderea sau deschiderea apei într-o lucrare hidrotehnică. 2) Element al unui stăvilar care, prin ridicare şi coborâre, reglează secţiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care împiedică libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care împiedică realizarea unei acţiuni; piedică; obstacol; baraj; impediment; barieră. ♢ A pune stavilă a împiedica desfăşurarea unei acţiuni; a zădărnici. [G.-D. stavilei] /<sl. staviloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.