- spornic
- SPÓRNIC, -Ă, spornici, -ce, adj. 1. Îmbelşugat, abundent, bogat, mult; productiv. ♦ (Despre alimente) Care ţine mult, care nu se consumă repede; economic. ♦ fig. (pop.) Vorbăreţ. Spornic la vorbă. 2. Care are spor2 la treabă; harnic, vrednic. ♦ Care prilejuieşte o acţiune cu spor2, care se face cu spor2; la care se lucrează cu spor2. – Din sl. sporĩnŭ.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98SPÓRNIC adj. economicos. (O mâncare spornic.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSPÓRNIC adj. v. abundent, activ, bogat, bun, fecund, fertil, gras, harnic, îmbelşugat, îndestulat, mare, mănos, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, rodnic, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPÓRNIC s. v. sporiş, verbină.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPÓRNIC s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespórnic adj. m., pl. spórnici; f. sg. spórnică, pl. spórniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPÓRNI//C sporniccă (spornicci, spornicce) 1) Care are spor; care sporeşte. Muncă sporniccă. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consumă repede; care ţine mult. 3) Care există din belşug; îmbelşugat; abundent. /<sl. sporinuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.