spor

SPOR¹, spori, s.m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care serveşte la înmulţire, la răspândire şi, adesea, pentru supravieţuirea în condiţii nefavorabile. ♦ (zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SPOR², (3) sporuri, s.n. 1. Faptul de a progresa uşor, de a avea randament în muncă; progres. ♢ loc. adj. şi adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. Fără spor = fără randament; puţin; încet. ♢ expr. A avea spor = a realiza, a produce mult în timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formulă de urare adresată cuiva care lucrează sau merge la lucru. 2. Abundenţă, belşug, prosperitate; folos, câştig. 3. Creştere, mărire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezintă o creştere, o mărire, un adaos. – Din sl. sporŭ, bg. spor.

Trimis de claudia, 14.09.2003. Sursa: DEX '98



SPOR s. 1. adaos, supliment. (spor la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea spor la lucru.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SPOR s. v. abundenţă, belşug, beneficiu, bogăţie, bunăstare, câştig, îmbelşugare, îndestulare, prisos, profit, prosperitate, venit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



spor (bot., zool.) s. m., pl. spori

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



spor (progres, belşug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SPOR¹ sporuri n. 1) pop. Rezultat bun, obţinut în urma depunerii unui efort; reuşită; succes; izbândă. Cu spor eficient. ♢ A avea spor a obţine repede şi uşor rezultate frumoase. Fără spor fără randament; încet. spor la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaugă la ceva în vederea completării; supliment; adaos; anexă. /<sl. sporu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SPOR² spori m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care serveşte la răspândirea şi supravieţuirea acestora în condiţii nefavorabile. /<fr. spore

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SPOR s.m. 1. (biol.) Celulă reproducătoare asexuată şi de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) spori", "spor". [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânţă].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SPOR¹ s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, muşchi, ciuperci, bacterii) şi la sporozoare. (< fr. spore)

Trimis de raduborza, 03.02.2009. Sursa: MDN



SPOR²(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. "spor, să-mânţă". (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



spor (-ruri), s.n. – 1. Prosperitate, progres, abundenţă, belşug. – 2. Majorare. – Megl. spor. sl. sporŭ "uger", sporinŭ "abundent" (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mări, a creşte, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulţi, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiş, s.n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporeşte); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s.f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).

Trimis de blaurb, 12.01.2009. Sursa: DER