- sperieţii
- SPERIÉŢII formă verbală în loc. adv. v. SPERIAT1 (1). Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ♢ loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieţi (sau în toţi sperieţii) = a speria a înspăimânta (pe cineva). [DEX '98]Trimis de gall, 07.03.2008. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.