- speriat
- SPERIÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ♢ loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieţi (sau în toţi sperieţii) = a speria a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiţii) Sperietură (2). [pr.: -ri-at. – pl.: (m., în loc. vb.) sperieţi] – v. speria.Trimis de claudia, 07.03.2008. Sursa: DEX '98SPERIÁT2, -Ă, speriaţi, -te, adj. Cuprins de frică; înspăimântat, înfricoşat. ♦ Care exprimă spaimă. [pr.: -ri-at] – v. speria.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPERIÁT adj. intimidat, (rar) timorat. (E puţin cam speriat.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSPERIÁT adj. v. fricos, sperios, temător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPERIÁT s. frică, sperietură, (înv. şi reg.) sperieciune. (A tras un speriat!)Trimis de siveco, 13.07.2008. Sursa: Sinonimesperiát s. n. (sil. -ri-at)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPERI//ÁT speriatéţi m. 1) v. A SPERIA şi A SE SPERIA. ♢ A băga pe cineva în speriateţi (sau în toţi speriateţii) a speria pe cineva tare; a înspăimânta. De speriat a) care sperie, uimeşte; b) ieşit din comun; extraordinar. 2) pop. Boală provocată de spaimă. [Sil. -ri-at] /v. a (se) speriaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.