Dicționar Român. 2013.
timorat — TIMORÁT, Ă, timoraţi, te, adj. (livr.) Stăpânit de frică sau de emoţie; temător, intimidat, speriat. – Din fr. timoré, lat. timoratus. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TIMORÁT adj. v. fricos, intimidat, sălbatic, speriat, sperios,… … Dicționar Român
intimidabil — INTIMIDÁBIL, Ă, intimidabili, e, adj. Care poate fi intimidat (uşor). – Din fr. intimidable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 intimidábil adj. m., pl. intimidábili; f. sg. intimidábilă, pl … Dicționar Român
fâstâcit — FÂSTÂCÍT, Ă, fâstâciţi, te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – v. fâstâci. Trimis de tavilis, 24.05.2002. Sursa: DEX 98 FÂSTÂCÍT adj. intimidat, încurcat, zăpăcit, (reg.) teşmenit, (Olt. şi Munt.) rătutit. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa … Dicționar Român
David Mirkin — Mirkin at Comic Con 2007 Born September 18, 1955 (1955 09 18) (age 56) Philadelphia, Pennsylvania … Wikipedia
intimider — (in ti mi dé) v. a. 1° Donner de la timidité, de la crainte à quelqu un. • Ce mot déjà vous intimide !, CORN. Héracl. II, 3. • L Écriture a pourvu de passages pour consoler toutes les conditions, et pour intimider toutes les conditions,… … Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré
intimider — (v. 1) Présent : intimide, intimides, intimide, intimidons, intimidez, intimident ; Futur : intimiderai, intimideras, intimidera, intimiderons, intimiderez, intimideront ; Passé : intimidai, intimidas, intimida, intimidâmes, intimidâtes,… … French Morphology and Phonetics
fuior — FUIÓR, fuioare, s.n. Mănunchi de cânepă, de in, meliţat şi periat, gata de tors; p. ext. mănunchi de borangic sau de lână. ♢ expr. (pop.) A şi lua ale trei fuioare = a pleca; a şi lua catrafusele. A ţine fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat… … Dicționar Român
rătutit — RĂTUTÍT, Ă, rătutiţi, te, adj. (reg.) Zăpăcit, smintit, nebun. – v. rătuti. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂTUTÍT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, fâstâcit, intimidat, îmbătat, încurcat, turmentat, zăpăcit. Trimis de… … Dicționar Român
speriat — SPERIÁT1 s.n. 1. Faptul de a (se) speria; sperietură (1). ♢ loc. adv. A băga (pe cineva) în sperieţi (sau în toţi sperieţii) = a speria a înspăimânta (pe cineva). 2. (În superstiţii) Sperietură (2). [pr.: ri at. – pl.: (m., în loc. vb.) sperieţi] … Dicționar Român
stânjenit — STÂNJENÍT, Ă, stânjeniţi, te, adj. Stingherit, jenat; intimidat, încurcat. ♦ Care exprimă, trădează stinghereală, jenă, sfială, încurcătură. [var.: (pop.) stânjinít, ă adj.] – v. stânjeni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
