- sobrietate
- SOBRIETÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderaţie în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [pr.: -bri-e-] – Din fr. sobriété, lat. sobrietas, -atis.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SOBRIETÁTE s. 1. modestie, simplicitate, simplitate. (sobrietate îmbrăcămintei.) 2. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, (rar) asprime. (sobrietate liniilor unei construcţii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesobrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. sobrietăţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOBRIETÁTE f. Caracter sobru; austeritate; cumpătare. [G.-D. sobrietăţii; Sil. sob-ri-e-] /<lat. sobrietas, sobrietateatis, fr. sobriétéTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOBRIETÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. Cumpătare, moderaţie, măsură; înfrânare, temperanţă. [pron. -bri-e-. / cf. fr. sobriété, lat. sobrietas].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSOBRIETÁTE s. f. 1. însuşirea a ceea ce este sobru; simplitate, concizie. 2. cumpătare, moderaţie, măsură. (< fr. sobriété, lat. sobrietas)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.