temperanţă

temperanţă
TEMPERÁNŢĂ s.f. (Rar) Cumpătare, moderaţie, sobrietate (în special în privinţa consumului de băuturi alcoolice). – Din fr. tempérance, lat. temperantia.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TEMPERÁNŢĂ s. v. chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, cuminţenie, cumpăt, cumpă-tare, înţelepciune, judecată, măsură, minte, moderaţie, raţiune, socoteală, socotinţă, tact.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

temperánţă s. f., g.-d. art. temperánţei; pl. temperánţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TEMPERÁNŢ//Ă temperanţăe f. rar Caracter temperat; simţ al măsurii; cumpătare; sobrietate; austeritate. /<fr. tempérance, lat. temperantia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TEMPERÁNŢĂ s.f. Cumpătare, moderaţie, sobrietate. [cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia].
Trimis de LauraGellner, 03.06.2007. Sursa: DN

TEMPERÁNŢĂ s. f. cumpătare, moderaţie, sobrietate. (< fr. tempérance, lat. temperantia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • temperánţã — s. f., g. d. art. temperánţei; pl. temperánţe …   Romanian orthography

  • National–Louis University — National Louis University National Louis University, Chicago Motto Sapientia Dignitas Tempe …   Wikipedia

  • chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală …   Dicționar Român

  • intemperanţă — INTEMPERÁNŢĂ, intemperanţe, s.f. (livr.) Necumpătare, netemperanţă. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  intemperánţă s. f., g. d. art. intemperánţei; (manifestări) pl. intemperánţe …   Dicționar Român

  • sobrietate — SOBRIETÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi sobru; simplitate, concizie, austeritate (în aspect, în felul de a fi). 2. Cumpătare, moderaţie în felul de a mânca, de a bea, de a se îmbrăca etc. [pr.: bri e ] – Din fr. sobriété, lat. sobrietas, atis.… …   Dicționar Român

  • temperant — temperánt adj. m., pl. temperánţi; f. sg. temperántă, pl. temperánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  TEMPERÁN//T1 temperanttă (temperantţi, temperantte) rar 1) Care temperează. 2) (despre medicamente) Care are… …   Dicționar Român

  • virtute — VIRTÚTE, virtuţi, s.f. 1. Însuşire morală pozitivă a omului; însuşire de caracter care urmăreşte în mod constant idealul etic, binele; integritate morală. ♦ Înclinaţie statornică specială către un anumit fel de îndeletniciri sau acţiuni frumoase …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”