- sobru
- SÓBRU, -Ă, sobri, -e, adj. 1. Lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. Care păstrează măsura, care nu face excese; cumpătat, moderat. – Din fr. sobre, lat. sobrius.Trimis de RACAI, 16.03.2007. Sursa: DEX '98SÓBRU adj. 1. simplu. (Îmbrăcăminte sobru.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumuseţe sobru; linii sobru.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viaţă sobru.) 4. astâmpărat, aşezat, chibzuit, cuminte, cuminţit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniştit, potolit, reţinut, rezervat, serios, stăpânit, temperat. (Om sobru.)Trimis de siveco, 03.03.2009. Sursa: Sinonimesóbru adj. (sil. -bru), pl. sobri; f. sg. sóbră, pl. sóbreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÓBR//U sobruă (sobrui, sobrue) 1) Care conţine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; auster. Stil sobru. Artă sobruă. 2) Care vădeşte cumpătare; cu simţul măsurii; cumpătat; auster. [Sil. so-bru] /<fr. sobre, lat. sobriusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSÓBRU, -Ă adj. 1. Fără ornamente; simplu. 2. Care păstrează măsura; cumpătat, moderat. [< fr. sobre, cf. lat. sobrius].Trimis de LauraGellner, 24.04.2007. Sursa: DNSÓBRU, -Ă adj. 1. lipsit de ornamente de prisos; simplu. 2. care păstrează măsura; cumpătat, moderat. (< fr. sobre, lat. sobrius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.