Dicționar Român. 2013.
smârcâit — SMÂRCÂÍT1 s.n. (reg.) Smiorcăit1. – v. smârcâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMÂRCÂÍT2, Ă, smârcâiţi, te, adj. Smiorcăit2, scâncit, plângăreţ. – v. smârcâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
scânci — SCÂNCÍ, scâncesc, vb. IV. intranz. şi refl. A plânge înăbuşit, slab şi întretăiat. ♦ intranz. (Despre animale) A se văita, a geme; (despre câini) a scheuna. – Din sl. skyčati. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCÂNCÍ vb. 1. (înv. şi … Dicționar Român
sfârcâi — SFÂRCÂÍ, sfấrcâi, vb. IV. tranz. (reg.) A trece cu putere (şi cu zgomot) aerul pe nas; a smârcâi, a smiorcăi. – cf. s m â r c â i. Trimis de dante, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 SFÂRCÂÍ vb. v. biciui, priza, smiorcăi, şfichiui, trage. Trimis de… … Dicționar Român
smiorcăi — SMIORCĂÍ, smiorcăi, smiórcăi, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. intranz. A trage (în mod repetat) aerul pe nas (din cauza plânsului, a unui tic nervos etc.), producând un zgomot caracteristic. 2. intranz. şi refl. A plânge (alintat şi prefăcut) sau a se… … Dicționar Român
smârcâială — SMÂRCÂIÁLĂ, smârcâieli, s.f. (reg.) Smiorcăit1. – Smârcâi + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 smârcâiálă s. f., g. d. art. smârcâiélii; pl. smârcâiéli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar … Dicționar Român
