slutenie — SLUTÉNIE s.f. v. sluţenie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
urâţenie — URÂŢÉNIE, (2) urâţenii, s.f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (concr.) Fiinţă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. enie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Urâţenie ≠ frumuseţe… … Dicționar Român
hidoşenie — HIDOŞÉNIE, hidoşenii, s.f. Faptul de a fi hidos; urâţenie foarte mare, sluţenie. – Hidos + suf. enie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Hidoşenie ≠ frumuseţe Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime hidoşénie s. f. (sil. ni e),… … Dicționar Român
hâzenie — HÂZÉNIE, hâzenii, s.f. (pop.) Hâdoşenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. enie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂZÉNIE s. v. diformitate, hâdoşenie, monstru, monstruozitate, poceală, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie … Dicționar Român
pocitanie — POCITÁNIE, pocitanii, s.f. Fiinţă diformă, slută, hidoasă, desfigurată; pocitură, sluţenie, monstru. ♦ Lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudăţenie. – Pocit + suf. anie. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 Pocitanie ≠ mândreţe Trimis… … Dicționar Român
slut — SLUT, Ă, sluţi, te, adj., s.m. şi f. (Om) mutilat, schilodit, infirm, diform, pocit; p. ext. (om) foarte urât, hâd. – cf. ucr. s l u t y j . Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Slut ≠ frumos Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa:… … Dicționar Român
sluţie — SLUŢÍE s.f. (Rar) Sluţenie. – Slut + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SLUŢÍE s. v. diformitate, hâdoşenie, poceală, sluţenie, urâciune, urâţenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sluţíe s. f., art. sluţía … Dicționar Român
ciuf — CIUF, (1) ciufuri, s.n., (2, 3) ciufi, s.m. 1. s.n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. s.m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. s.m. Numele mai multor păsări răpitoare… … Dicționar Român
diformitate — DIFORMITÁTE, diformităţi, s.f. Faptul de a fi diform, caracterul a ceea ce este diform; ceea ce face ca cineva sau ceva să fie diform; urâţenie, sluţenie. – Din fr. difformité, lat. difformitas, atis. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
frumuseţe — FRUMUSÉŢE, (2) frumuseţi, s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este frumos. ♢ loc. adj. De toată frumuseţea = deosebit de frumos; minunat. 2. (concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. de capătă valoarea… … Dicționar Român
