urî — URÎ, urăsc, vb. IV. 1. tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de duşmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ♢… … Dicționar Român
frumuseţe — FRUMUSÉŢE, (2) frumuseţi, s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este frumos. ♢ loc. adj. De toată frumuseţea = deosebit de frumos; minunat. 2. (concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. de capătă valoarea… … Dicționar Român
hâdoşenie — HÂDOŞÉNIE, hâdoşenii, s.f. Urâţenie mare, sluţenie; hâzenie. ♦ (concr.) Persoană foarte urâtă. – Contaminare între hâd şi hidoşenie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂDOŞENÍE s. 1. v. urâţenie. 2. v. monstru. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
sluticiune — sluticiúne, sluticiúni, s.f. (înv.) hidoşenie, poceală, schilodenie, uriciune, urâţenie, schilodeală. Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sluţenie — SLUŢENIE, sluţenii, s.f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâţenie mare (fizică sau morală); hidoşenie, sluţie. ♦ (Conc.) Fiinţă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluţitură, monstru. [var.: (înv.)… … Dicționar Român
