sintactic foam — sintaktinis plastikas statusas T sritis chemija apibrėžtis Plastikas, kurio užpildas – dujų pripildyti rutuliukai. atitikmenys: angl. sintactic foam rus. пластик с полым наполнителем; синтактическая пена … Chemijos terminų aiškinamasis žodynas
sintàctic — sin|tàc|tic Mot Pla Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
semiauxiliar — SEMIAUXILIÁR, semiauxiliare, adj. (În sintagma) Verb semiauxiliar (şi substantivat, n.) = verb având rol sintactic asemănător cu al auxiliarelor propriu zise, dar care dă acţiunii verbului ajutat o nuanţă modală, care izvorăşte din înţelesul său… … Dicționar Român
funcţie — FÚNCŢIE, funcţii, s.f. (Şi în forma funcţiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într o… … Dicționar Român
subordonare — SUBORDONÁRE, subordonări, s.f. Acţiunea de a subordona şi rezultatul ei; dependenţă. ♦ (log.) Raport de concordanţă între două noţiuni, de la noţiunea subordonată speciei la noţiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice… … Dicționar Român
tautologie — TAUTOLOGÍE, tautologii, s.f. 1. Greşeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiaşi idei, formulată cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm. 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu acelaşi sens, dar cu funcţiuni… … Dicționar Român
coordonare — COORDONÁRE, coordonări, s.f. 1. Acţiunea de a coordona şi rezultatul ei. 2. Relaţie stabilită, în cadrul unei enunţări, între cuvinte, construcţii şi propoziţii care stau pe acelaşi plan, fără ca unul dintre elemente să depindă din punct de… … Dicționar Român
direct — DIRÉCT, Ă, direcţi, te, adj., s.f., adv. 1. adj. Care duce la ţintă, de a dreptul, fără ocol; drept. ♢ În linie directă = din tată în fiu, în linie dreaptă de rudenie. 2. s.f. Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte. 3. adv. De a… … Dicționar Român
disloca — DISLOCÁ, dislóc, vb. I. tranz. şi refl. A (se) mişca din locul unde se afla, a (se) deplasa, a (se) desprinde (din întregul din care face parte). ♦ refl. (Despre straturi geologice) A şi modifica poziţia iniţială (orizontală). ♦ tranz. şi refl.… … Dicționar Român
prepoziţie — PREPOZÍŢIE, prepoziţii s.f. Parte de vorbire neflexibilă care exprimă raporturi sintactie de dependenţă între părţile unei propoziţii legând două părţi de propoziţie diferite. [var.: prepoziţiúne s.f.] – Din fr. préposition, lat. praepositio.… … Dicționar Român
