sibilantă

sibilantă
SIBILÁNTĂ s. (fon.) siflantă, şuierătoare.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • sibilanţă — sibilánţă s. f., pl. sibilánţe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  SIBILÁNŢĂ s. f. zgomot sibilant provocat în plămân de o leziune. (< fr. sibilance) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • sibilant — SIBILÁNT, Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (şi substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană şuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Trimis de …   Dicționar Român

  • siflant — SIFLÁNT, Ă, siflanţi, te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de… …   Dicționar Român

  • şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… …   Dicționar Român

  • siflantă — SIFLÁNTĂ s. (fon.) sibilantă, şuierătoare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • şuierătoare — ŞUIERĂTOÁRE s. 1. fluierătoare. (Scoate sunete dintr o şuierătoare.) 2. (fon.) sibilantă, siflantă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  şuierătoáre s. f., g. d. art. şuierătórii; pl. şuierătóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”