Dicționar Român. 2013.
sibilantă — SIBILÁNTĂ s. (fon.) siflantă, şuierătoare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
sibilant — SIBILÁNT, Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (şi substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană şuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Trimis de … Dicționar Român
siflant — SIFLÁNT, Ă, siflanţi, te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de… … Dicționar Român
şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… … Dicționar Român
siflantă — SIFLÁNTĂ s. (fon.) sibilantă, şuierătoare. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
şuierătoare — ŞUIERĂTOÁRE s. 1. fluierătoare. (Scoate sunete dintr o şuierătoare.) 2. (fon.) sibilantă, siflantă. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime şuierătoáre s. f., g. d. art. şuierătórii; pl. şuierătóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
