Dicționar Român. 2013.
sfârticá — vb., ind. prez. 1 sg. sfấrtic, 3 sg. şi pl. sfấrticã … Romanian orthography
sfâşia — SFÂŞIÁ, sfấşii, vb. I. tranz. 1. A rupe cu mâna în bucăţi, în fâşii, a sfârtica o pânză, o hârtie etc. fără a folosi instrumente tăioase. ♦ fig. A chinui, a îndurera pe cineva. ♢ expr. A sfâşia (sau, refl., a i se sfâşia) cuiva inima = a produce… … Dicționar Român
sfârticare — SFÂRTICÁRE, sfârticări, s.f. Acţiunea de a sfârtica şi rezultatul ei. – v. sfârtica. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 sfârticáre s. f., g. d. art. sfârticării; pl. sfârticări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
sfert — SFERT, sferturi, s.n. 1. Fiecare dintre cele patru părţi egale în care se poate împărţi un întreg; a patra parte dintr un întreg; fîrtai. ♢ loc. adv. Pe sfert (sau pe trei sferturi) = (cam) cât a patra parte (sau cât trei părţi) din întreg. ♢… … Dicționar Român
sfârteca — SFÂRTECÁ vb. I v. sfârtica. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFÂRTECÁ vb. 1. a ciopârţi, a sfâşia, (pop. şi fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoţi, a măcelări, (Mold., Bucov. şi Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi,… … Dicționar Român
sfârticat — SFÂRTICÁT, Ă, sfârticaţi, te, adj. Rupt, sfâşiat (în bucăţi). [var.: sfârtecát, ă adj.] – v. sfârtica. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
spârcui — SPÂRCUÍ, spârcuiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi reg.) A rupe în bucăţi; a sfâşia, a sfârtica, a ciopârţi. ♦ A distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăştia. ♦ refl. A evacua fecalele în mici cantităţi (şi des). [prez. ind. şi: spấrcui] – … Dicționar Român
