Dicționar Român. 2013.
sfii — SFIÍ, sfiesc, vb. IV. refl. A fi reţinut de timiditate sau de un sentiment de jenă, de ruşine, de teamă, a nu avea îndrăzneală, a se jena să...; a se intimida, a se ruşina de... – Din sl. svĕniti sen. Trimis de dante, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
sfiicios — SFIICIÓS, OÁSĂ, sfiicioşi, oase, adj. Sfios. [pr.: sfi i ] – Sfii + suf. cios. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFIICIÓS adj. ruşinos, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâşin, (înv.) sfieţ. (Ce copil sfiicios!)… … Dicționar Român
sfios — SFIÓS, OÁSĂ, sfioşi, oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, ruşinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranţă, jenă. [pr.: sfi os] – Sfii + suf. os. Trimis de dante,… … Dicționar Român
timid — TIMÍD, Ă, timizi, de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, ruşinos; (despre însuşirile sau acţiunile oamenilor) care dovedeşte, trădează o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.… … Dicționar Român
