- timid
- TIMÍD, -Ă, timizi, -de, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, ruşinos; (despre însuşirile sau acţiunile oamenilor) care dovedeşte, trădează o astfel de fire. – Din fr. timide, lat. timidus.Trimis de ana_zecheru, 11.10.2007. Sursa: DEX '98Timid ≠ dezgheţatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeTIMÍD adj. ruşinos, sfiicios, sfios, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obrăzat, pâşin, (înv.) sfieţ. (Ce copil timid!)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTIMÍD adj. v. modest.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetimíd adj. m., pl. timízi; f. sg. timídă, pl. timídeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTIMÍ//D timid dă (timid zi, timid de) 1) (despre persoane) Care manifestă lipsă de îndrăzneală; sfios; ruşinos. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de siguranţă şi curaj; fără siguranţă şi curaj. Protest timid. /<lat. timidus, fr. timideTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTIMÍD, -Ă adj. Lipsit de îndrăzneală; lipsit de încredere în sine; sfios, ruşinos. ♦ (fig.) Delicat, plăpând. [pl. -izi, -ide. / < fr. timide, cf. lat. timidus].Trimis de LauraGellner, 20.10.2005. Sursa: DNTIMÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, ruşinos. II. adj. (fig.) modest (2). ♢ (adv.) cu timiditate. (< fr. timide, lat. timidus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.