bienal — BIENÁL, Ă, bienali, e, adj. 1. Care durează doi ani. ♦ (Despre plante) Care dă recolte la doi ani după semănare. 2. adj., s.f. (Întrunire, consfătuire etc.) Care are loc o dată la doi ani. [pr.: bi e ] – Din fr. biennal, lat. biennalis. Trimis de … Dicționar Român
marcator — MARCATÓR, OARE, marcatori, oare, subst. 1. s.n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile şi locul cuiburilor în care se va pune sămânţa sau răsadul. 2. s.m. şi f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. s.m.… … Dicționar Român
pus — s.n. Faptul de a pune. ♦ (pop.) Semănare, plantare. – v. pune. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUS adj. aşternut, întins, pregătit. (Îl aşteaptă cu masa pus.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime PUS s. 1. v. plantare … Dicționar Român
saramura — SARAMURÁ, saramurez, vb. I. tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ţine în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide seminţele de cereale, înainte de… … Dicționar Român
semănat — SEMĂNÁT, semănaturi, s.n. Semănare1; însămânţare. – v. semăna1. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SEMĂNÁT s. (agric.) 1. v. semănătură. 2. însă mânţare, însămânţat, punere, pus, semănare. (semănatul porumbului.) Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
semănătură — SEMĂNĂTÚRĂ, semănături, s.f. 1. Însămânţare. 2. (La pl.) Plante ieşite din sămânţa semănată. 3. Loc, teren însămânţat. – Semăna1 + suf. ătură. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SEMĂNĂTÚRĂ s. (agric.) 1. însămânţare, însă mânţat,… … Dicționar Român
sămânţare — SĂMÂNŢÁRE s. v. însămânţare, însămânţat, semănare, semănat, semănătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sămânţáre, sămânţări, s.f. (reg.) 1. însămânţare. 2. ceea ce se scutură din fânul uscat; stroh. Trimis de blaurb, 22.11.2006.… … Dicționar Român
