- marcator
- MARCATÓR, -OARE, marcatori, -oare, subst. 1. s.n. Unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile şi locul cuiburilor în care se va pune sămânţa sau răsadul. 2. s.m. şi f. Persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale). 3. s.m. (Sport) Persoană care marchează (4) puncte sau goluri pentru echipa sa. – Marca + suf. -tor.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98MARCATÓR s. (înv.) marcher. (marcator de produse industriale.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimemarcatór (persoană) s. m., pl. marcatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficmarcatór (unealtă) s. n., pl. marcatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficMARCAT//ÓR1 marcatoroáre n. Unealtă pentru marcarea locului de plantare sau de semănare a culturilor agricole. /a marca + suf. marcatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMARCATÓR2 marcatori m. Persoană specializată în lucrările de marcare. /a marca + suf. marcatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXMARCATÓR s.n. 1. Unealtă folosită pentru a fixa locurile cuiburilor de însămânţare. 2. Dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. [< marca + -tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMARCATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care marchează un obiect. [< marca + -tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNMARCATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care jalonează un teren, un traseu. II. s. n. 1. unealtă agricolă pentru fixat locurile cuiburilor de însămânţare. 2. dispozitiv al unei maşini de semănat etc. care serveşte la menţinerea distanţei constante între rânduri. 3. dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. 4. glonţ trasor. III. s.m. (sport) cel care marchează puncte, goluri pentru echipa sa. (< marca + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
