- scârţai
- SCẤRŢAI interj. v. scârţ.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
scârţai
Look at other dictionaries:
scârţâi — SCÂRŢÂÍ, scấrţâi, vb. IV. intranz. 1. A produce (prin frecare, deplasare, din cauza greutăţii etc.) un zgomot ascuţit, strident, neplăcut. ♢ expr. A unge osia ca să nu scârţâie (carul) = a mitui. (tranz.) A scârţâi uşa cuiva = a stărui pe lângă… … Dicționar Român
scârţăi — SCÂRŢĂÍ vb. IV. v. scârţâi. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
scârţâit — SCÂRŢÂÍT2, Ă, scârţâiţi, te, adj. (Rar) Scârţâitor. – v. scârţâi. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 SCÂRŢÂÍT1 s.n. Faptul de a scârţâi, zgomot sau sunet ascuţit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.;… … Dicționar Român
crâşca — CRÂŞCÁ, crâşc, vb. I. intranz. 1. (reg.) A scrâşni din dinţi de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada îngheţată) A scârţâi, a trosni (sub picioare). – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 CRÂŞCÁ vb. v.… … Dicționar Român
pârâi — PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, uşor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce… … Dicționar Român
scrâşni — SCRÂŞNÍ, scrâşnesc, vb. IV. intranz. 1. A strânge fălcile şi a freca dinţii de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ♢ tranz. Îşi scrâşnea dinţii. ♦ fig. A rosti, a spune ceva printre… … Dicționar Român
scârţ — interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, strident produs de uşi, roţi etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuţit, alternativ al unui lucru care se mişcă când într un sens, când în altul. ♦ Compus; (depr.) scârţa scârţa pe hârtie s.m. =… … Dicționar Român
scârţâire — SCÂRŢÂÍRE, scârţâiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a scârţâi. – v. scârţâi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂRŢÂÍRE s. v. scârţâit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scârţâíre s. f., g. d. art. scârţâírii; … Dicționar Român
scârţâitor — SCÂRŢÂITÓR, OÁRE, scârţâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care scârţâie, care produce un scârţâit1; care se aude strident, care produce o senzaţie auditivă neplăcută; scârţâit2. 2. s.f. Dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care,… … Dicționar Român
hârţâi — hârţâí, pers. 3 sg. hấrţâie, vb. IV (reg.) 1. a cânta rău din vioară; a scârţâi. 2. a tăia cu ferăstrăul. Trimis de blaurb, 23.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
