- scurmatură
- SCURMATÚRĂ s. v. scurmare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
scurmatură
Look at other dictionaries:
scurmătură — SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s.f. Faptul de a scurma. ♦ (concr.) Loc unde s a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. ătură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 scurmătúră s. f., g. d. art. scurmătúrii; (gropi) pl.… … Dicționar Român
râma — RÂMÁ, pers. 3 rấmă, vb. I. intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ♢ expr. (tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – lat. rimare. Trimis de dante, 04.07.2004. Sursa: DEX 98 RÂMÁ … Dicționar Român
scociorâre — s. v. răscolire, râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scormonit, scurmare, scurmătură, zgândărire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. şi fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. şi pop.) … Dicționar Român
scociorât — s. v. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmare, scurmătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scurma — SCURMÁ, scurm, vb. I. tranz. şi intranz. (pop.) A răscoli la suprafaţa pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ tranz. fig. A preocupa (chinuind sufleteşte); a… … Dicționar Român
scurmare — SCURMÁRE, scurmări, s.f. Acţiunea de a scurma şi rezultatul ei. – v. scurma. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCURMÁRE s. râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scurmătură, (înv., pop. şi fam.) scociorâre, sco ciorât. (scurmare … Dicționar Român
