Dicționar Român. 2013.
râcâit — RÂCÂÍT2, Ă, râcâiţi, te, adj. 1. Care este scormonit, scurmat, zgâriat. 2. Îndepărtat prin zgâriere. – v. râcâi. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RÂCÂÍT1 s.n. Faptul de a râcâi; zgomotul produs prin râcâire. – v. râcâi. Trimis de… … Dicționar Român
jeruit — jeruít1, jeruítă, adj. (reg.; despre focul din vatră) scurmat, scormonit, răscolit. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR jeruít2, jeruítă, adj. (reg.; despre potecile din pădure) cu jaruri (marcaje) făcute, marcat. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
jăruit — jăruít (jeruít), jăruítă, adj. (reg.; despre jar sau focul din vatră) scurmat, scormonit; (despre vite) zgâriat cu cornul, cu vergi de împunsături pe piele, faşchiat. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
răscolit — RĂSCOLÍT, Ă, răscoliţi, te, adj. 1. În dezordine, răvăşit. 2. (Despre pământ) Scurmat, râcâit; (despre praf, valuri etc.) stârnit, spulberat. 3. Agitat, tulburat. – v. răscoli. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Răscolit ≠ aranjat… … Dicționar Român
scofelit — SCOFELÍT adj. v. râcâit, scormonit, scurmat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scorbelit — SCORBELÍT adj. v. cotrobăit, răscolit, râcâit, scormonit, scotocit, scurmat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scorbelít1 s.n. (reg.) v. scorbeleală. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
scormonit — SCORMONÍT s.n. Scormonire. – v. scormoni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCORMONÍT adj. râcâit, scurmat, (reg.) scofelit, scorbelit. (Pământ scormonit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime SCORMONÍT s. răscolire,… … Dicționar Român
scurma — SCURMÁ, scurm, vb. I. tranz. şi intranz. (pop.) A răscoli la suprafaţa pământului (cu râtul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealtă etc.) pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură. ♦ tranz. fig. A preocupa (chinuind sufleteşte); a… … Dicționar Român
scurmătură — SCURMĂTÚRĂ, scurmături, s.f. Faptul de a scurma. ♦ (concr.) Loc unde s a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare. – Scurma + suf. ătură. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 scurmătúră s. f., g. d. art. scurmătúrii; (gropi) pl.… … Dicționar Român
