scumpătate

scumpătate
SCUMPĂTÁTE, (2) scumpătăţi, s.f. (Rar) 1. Scumpete (1). 2. (La pl.) Lucruri de preţ, scumpeturi. 3. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă. – Scump + suf. -ătate.
Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SCUMPĂTÁTE s. v. atenţie, avariţie, calicenie, calicie, chibzuială, chibzuinţă, chibzu-ire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, exactitate, exactitudine, grijă, înţelep-ciune, judecată, lipsă, măsură, meticu-lozitate, migală, migăleală, minte, minuţiozitate, mizerie, moderaţie, nevoie, precizie, raţiune, rigoare, rigurozitate, sărăcie, scrupulozitate, scumpete, socoteală, socotinţă, tact, zgârcenie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

scumpătáte s. f., g.-d. art. scumpătăţii; (lucruri) pl. scumpătăţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SCUMPĂT//ÁTE scumpătateăţi f. înv. 1) v. SCUMPETE. ♢ Cu scumpătate a) făcând economie; cu măsură; b) cu atenţie şi grijă deosebită. 2) mai ales la pl. Lucru scump; obiect preţios. /scump + suf. scumpătateătate
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • scumpete — SCUMPÉTE, (2) scumpeturi, s.f. 1. Creştere mare a preţurilor; situaţie care caracterizează această creştere; perioadă de timp în care preţurile sunt (foarte) ridicate; scumpătate (1), scumpenie. 2. (Mai ales la pl.) Lucru preţios, valoros. ♦… …   Dicționar Român

  • chibzuială — CHIBZUIÁLĂ, chibzuieli, s.f. Faptul de a (se) chibzui. ♢ loc. adv. şi adj. Cu chibzuială = (în mod) chibzuit, bine gândit. Fără chibzuială = (în mod) necugetat. ♢ loc. vb. A sta la chibzuială = a chibzui. [pr.: zu ia ] – Chibzui + suf. eală …   Dicționar Român

  • migală — MIGÁLĂ s.f. Minuţiozitate şi scrupulozitate în efectuarea unei munci; muncă făcută cu multă răbdare şi meticulozitate; migăleală. – Din migăli (derivat regresiv). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MIGÁLĂ s. atenţie, grijă,… …   Dicționar Român

  • rigoare — RIGOÁRE, rigori, s.f. Asprime, severitate, stricteţe, străşnicie. ♢ loc. adj. De rigoare = care este cerut de o anumită împrejurare, de o anumită etichetă; potrivit împrejurării. ♢ loc. adv. La rigoare = în caz de extremă necesitate. ♦ (La pl.)… …   Dicționar Român

  • scump — SCUMP, Ă, scumpi, e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicat; costisitor; (despre preţuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, preţios, de preţ. Daruri scumpe. 3.… …   Dicționar Român

  • scumpăciune — scumpăciúne, scumpăciúni, s.f. (înv.) lucru de preţ, de valoare; scumpătate, scumpie, scumpenie. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • sărăcie — SĂRĂCÍE, sărăcii, s.f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei; starea, viaţa celui sărac (1). ♢ expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A şi vedea de sărăcie = a şi vedea de treabă, a nu se amesteca în… …   Dicționar Român

  • zgârcenie — ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s.f. Însuşirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariţie, calicenie. – Zgârci2 + suf. enie. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98  Zgârcenie ≠ galantomie, mărinimie Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”