scumpătate — SCUMPĂTÁTE, (2) scumpătăţi, s.f. (Rar) 1. Scumpete (1). 2. (La pl.) Lucruri de preţ, scumpeturi. 3. (În loc. adv.) Cu scumpătate = cu măsură, în mod cumpătat; cu exactitate, cu scrupulozitate, cu mare grijă. – Scump + suf. ătate. Trimis de ionel… … Dicționar Român
scump — SCUMP, Ă, scumpi, e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpără la un preţ ridicat; costisitor; (despre preţuri) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preţuri mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, preţios, de preţ. Daruri scumpe. 3.… … Dicționar Român
scumpenie — SCUMPÉNIE s.f. (Rar) Scumpete (1). – Scump + suf. enie. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCUMPÉNIE s. v. avariţie, calicenie, calicie, scumpete, zgârcenie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scumpénie s. f. (sil. ni… … Dicționar Român
bunăstare — BUNĂSTÁRE s.f. Situaţie materială bună, prosperă; prosperitate. [gen. dat.: bunăstării şi (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand). Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie Trimis de siveco … Dicționar Român
câtlâc — s.n. (înv.) lipsă, scumpete. Trimis de blaurb, 31.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
exorbitanţă — EXORBITÁNŢĂ, exorbitanţe, s.f. Caracterul a ceea ce este exorbitant; scumpire sau scumpete excesivă. – Din fr. exorbitance. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 exorbitánţă s. f. (sil. mf. ex ), g. d. art. exorbitánţei; pl. exorbitánţe… … Dicționar Român
niştotă — NÍŞTOTĂ s. v. cerinţă, exigenţă, imperativ, lipsă, mizerie, necesitate, nevoie, obli gaţie, pretenţie, sărăcie, trebuinţă. Trimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: Sinonime niştótă ( te), s.f. – Scumpete, penurie. sl. ništeta (Tiktin), cf. bg.… … Dicționar Român
scumpeală — SCUMPEÁLĂ s. v. scumpete. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scumpelişte — scumpélişte, scumpélişti, s.f. (reg.) 1. creştere mare a preţurilor; scumpire; scumpete. 2. sărăcie, lipsă; foamete. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sărăcie — SĂRĂCÍE, sărăcii, s.f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei; starea, viaţa celui sărac (1). ♢ expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A şi vedea de sărăcie = a şi vedea de treabă, a nu se amesteca în… … Dicționar Român