Dicționar Român. 2013.
cerinţă — CERÍNŢĂ, cerinţe, s.f. Nevoie; pretenţie; exigenţă. – Cere + suf. inţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERÍNŢĂ s. 1. exigenţă, imperativ, necesitate, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă … Dicționar Român
necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… … Dicționar Român
sărăcie — SĂRĂCÍE, sărăcii, s.f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenţei; starea, viaţa celui sărac (1). ♢ expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A şi vedea de sărăcie = a şi vedea de treabă, a nu se amesteca în… … Dicționar Român
