- scorţişoară
- SCORŢIŞOÁRĂ s.f. 1. Scoarţa aromatică, de culoare roşcată-cenuşie, a scorţişorului, folosită drept condiment şi în medicină. 2. (reg.) Vopsea roşie (obţinută din lemnul unui arbore exotic). – Scoarţă + suf. -işoară.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCORŢIŞOÁRĂ s. (înv. şi reg.) scoarţă dulce, (reg.) fohoi, scorţică, scorţuţă, ţimet, scorţiţă dulce, (înv.) casia. (Zahăr cu scorţişoară.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimescorţişoáră s. f., g.-d. art. scorţişoárei; pl. scorţişoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCORŢIŞOÁR//Ă scorţişoarăe f. (diminutiv de la scoarţă) Scoarţa măcinată a unor copaci exotici, care are o aromă plăcută, şi este folosită în alimentaţie (drept condiment) şi în medicină. [G.-D. scorţişoarei] /scoarţă + suf. scorţişoarăişoarăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCORŢIŞOARĂ s.f. Scoarţa aromatică a unor arbori exotici veşnic verzi (Cinnanomum zeylanicum şi Cinnamomum cassia), comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucăţele sau gata măcinată, de culoare maronie-roşcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în ţările orientale şi la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, peşte), în special în amestecuri tradiţionale.Trimis de gal, 25.06.2005. Sursa: DGE
Dicționar Român. 2013.